Un vis prefăcut în Poezie
Fantoma Era mai neagră ca întunericul, Așteptai în colțul camerei, Să-mi distrugi sufletul, Nu mă ajuta nici cântecul mamei. Îmi tăiai respirația, Însă-mi apăruse admirația, Față de creatura ce i-a suflete, Și le duce în lumi fericite. Doar pentru început suportă, Durerea, simte-i o respirație moartă, Adormi cu frică și cu împlinire, Căci moartea ți-e plină acum de iubire Aduce mai multă fericire, Față de tâmpiții tăi oameni...