Un vis prefăcut în Poezie

Fantoma

Era mai neagră ca întunericul,
Așteptai în colțul camerei,
Să-mi distrugi sufletul,
Nu mă ajuta nici cântecul mamei.

Îmi tăiai respirația,
Însă-mi apăruse admirația,
Față de creatura ce i-a suflete,
Și le duce în lumi fericite.

Doar pentru început suportă,
Durerea, simte-i o respirație moartă,
Adormi cu frică și cu împlinire,
Căci moartea ți-e plină acum de iubire
Aduce mai multă fericire,
Față de tâmpiții tăi oameni...